Cover Story

Mirel Banica : Cel mai mare vehicul al kitsch-ului este Internetul (I)

Un interviu cu Mirel Banica despre lumea colorata, pestrita, de plastic si vinilin, a kitschului. O lume atat de familiara nou, tuturor.

De la haine la jucarii de plus, de la masini la rame de ochelari, de la icoane la ingerasi de ornament, incluzand aici expresii si atitudini ale colegilor de munca, vanzatorilor de la "Minimarket" dar si ale celor apropiati – toate fac parte din categoria unui "fenomen cultural" tot mai grabit in ultimii ani : kitschul. Ne jeneaza uneori, dar ne-am obisnuit cu ele, fac parte din viata de zi cu zi si lipsa lor s-ar face simtita imediat. Nu ne cer nici un efort intelectual, ci doar reactii imediate, "pansament" pentru un moment. Iata cum traim in si prin kitsch…

BizCampus.ro: Care credeti ca este originea kitsch-ului, situat intre postmodernism si cultura de masa?
Mirel Banica : Este destul de dificil de precizat, intrucat kitsch-ul sub forma prostului gust are radacini adanci. Cred ca mergem prea departe atunci cand spunem postmodernism si cultura de masa, pentru ca originea kitsch-ului este fixata la jumatatea secolului XIX, odata cu dezvoltarea tehnicilor industriale; tehnici industriale care au permis reproducerea pe scara inalta si au "omorat" modalitatile de producere ale obiectelor intr-o maniera traditionala.

BizCampus.ro: Credeti ca postmodernismul a avut vreo influenta in raspandirea acestui fenomen?
Mirel Banica: Cuvantul "postmodernism" este utilizat putin in Romania atunci cand nu intelegem bine un fenomen social sau cultural; atunci punem lucrul respectiv pe seama postmodernismului. Nici macar nu e vorba de postmodernism in Romania. Eu intotdeanua spun ca vom putea vorbi de postmodernism in universitatile romanesti, atunci cand pe fiecare etaj al lor va exista un fotocopiator gratuit, asa cum e in SUA sau Canada, pe care studentii sa il foloseasca liber.

Da, kitschul se dezvolta foarte mult in ultra-modernitate. Si ca sa ne limitam doar la un exemplu, cel mai mare vehicol al kitsch-ului este Internetul. Pentru ca Internetul este in acelasi timp cea mai mare democratie, o democratie care nu are criterii estetice si in care fiecare posteaza ce vrea si ceea ce crede el ca este frumos; si asta pentru ca kitschul verifica acel proverb popular "nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-ti place tie".
In general, kitschul este strans legat de evolutia tehnologiei. Sa vad dau un exemplu, am fost acum cateva saptamani in en-gross-ul Europa si vreau sa spun ca cea mai inspaimantatoare imagine pe care am vazut-o a fost a unui chinez care deschidea niste cutii de carton si de acolo au inceput sa iasa candelabre, vesminte preotesti, icoane etc. Toate din plastic.

BizCampus.ro: Gandind kitschul ca produs al capitalului cultural despre care vorbeste Bourdieu, cine sunt "consumatorii " de kitsch ?
Mirel Banica: Noi toti. Si asta deoarece kitschul a ajuns un fenomen atat de multiform si de prezent, incat uneori il "consumi" fara sa vrei. Pasiv. Suportam kitschul pentru ca nu mai avem cum sa ne aparam de publicitatea stradala, de exemplu. Altii il cauta pentru a-l consuma; vezi consumatorii de telenovele sau de manele. Si asta cu toate ca unele dintre ele nu pot fi calificate drept kitsch, intrucat kitschul care isi depaseste conditia devine arta - a se vedea camioanele soferilor din Pakistan sau anumite manele care sunt atat de bine facute, incat ajung un kitsch la cub, care devine o forma de arta.

Continuarea interviului, joi, tot pe BizCampus.ro.